Indoiala e cel mai puternic virus care poate infesta omenia. Increderea e cel mai puternic suport pentru imunitatea omeniei.

 
Nu intamplator, in cele mai fructoase perioade ale vietii tale, se intampla sa ti se iveasca provocari dintre cele mai complexe. Sa fii pus in contexte noi, mai intense, cu multe nuante de observat, afectiuni, intamplari asa zise nefericite care iti solicita mai multe resurse interioare decat de obicei.
Tentatia deznadejdii si a rezistentei impotriva vietii e mare, caci omul crede ca viata lui e o vara continua si considera ca nu merita decat momete roz fara a face nimic. Fericirea nu inseamna sa iti fie mereu bine si caldut, ci inseamna stabilitate interioara, fara disperari, fara a intra in jocul gandurilor de nefericire si osanda, ci luand viata ca atare, cu toate emotiile care vin si te clatina (lasandu te in clatinare).
Acum, cand tot in exterior te sustine, ca am plecat de la ideea perioadelor in care iti culegi roadele, esti mai pregatit sa duci noile dezechilibre menite sa reechilibreze. Asa se explica momentele acelea cand, pe fondul vietii implinite, dai de provocari la care nu te asteptai si nu stii de unde vin.

In realitate nici nu e nevoie sa ti bati capul cu asta. Aici este testata stabilitatea interioara. Noi nivele de intelegere vin cu noi oportunitati/tentatii si asa, dand cu fundu de greu, vorba romanului, te sperii si crezi ca ceva e gresit, daca nu intelegi asta. Tot ceea ce te implineste simti ca amenintare in tumultul confuziei. Majoritatea este tentata sa se simta vinovata ca a indraznit sa fie fericita. Multi dau vina exact pe ceea ce este mai curat, mai frumos si mai hranitor in viata lor. Asta este agresiunea de sine. Iar cum elevul vinovat asteapta pedeapsa, are impresia ca noua provocare (boala, despartire, conflict, pierderi materiale) vine ca o asprire pentru ca ceva nu face corect acum. Ceea ce nu este exclus, dar inainte de asta e necesar sa vada daca nu cumva tocmai se deblocheaza ceva foarte important in interior, ceva ce necesita o criza ca sa trezeasca/curate, tocmai pentru ca incepi sa faci multe lucruri utile in curtea ta interioara, in colturi pe care poate le ai neglijat mereu. Confuzia aceasta poate duce la pierderi majore, caci esti tentat sa ramai langa cei care pretind mult si ofera putin si sa renunti la cei ce ofera mult si pretind putin sau deloc. Si bineinteles ca mintea iti da argumente pentru orice alegere, buna sau nu.
Intelegi de ce e atat de important sa iti abordezi de pe margine emotiile si sa iti faci investigarile oneste? La baza dramelor interioare sta polaritatea, dar mai ales identificarea cu unul din poli, rivalitatea, intre vinovati si nevinovati, strategii de lupta, separare, ruptura. Daca asta e fondul de pe care permiti sa iti duci viata, orice actiune, oricat de aparent bine intentionata ar fi, duce in derizoriu.
Din observatiile personale imi permit sa speculez putin (desi pentru mine reprezinta o oarecare certitudine, chiar daca neclara conceptual): perioadele de criza din viata unui om apar din doua motive principale care se tot divizeaz:
 
*unul e cel al nesimtirilor si greselilor continue, al dezumanizarii si tradarilor de sine si a celor din jur sub pretexte bine impachetate, pana in punctul in care tot consumi din propriile rezerve interioare cand te ai indepartat de sustinerea vietii (desi mereu exista o sansa, atata vreme cat decizi sa faci ceva), mai ales daca ai si un fond sensibil imatur.
*al doilea e de deblocare a unor bagaje inconstiente cu care te nasti, in virtutea carora vietuiesti, pana in momentul in care incepi sa faci ceva sa schimbi asta, constient sau mai putin constient.
In ambele cazuri dezechilibrele au rol curativ sufletesc. Din nou, fondul transparent, al determinarii interioare are o abordare de colaborare, iar fondul mecanismelor inconstiente sabotante va vedea orice provocare ca ceva cu care trebuie sa lupte (sa invinga boala, sa isi gaseasca pe altcineva, sa se simta cumva in castig sau victima (tot castig).
Astfel au explicatie despartirile de oamenii langa care ai acceptat detenta (deci nu ai constientizat o prea mult) exact atunci cand iti asumi libertatea, integritatea si respectul fata de tine si de ceilalti cat mai lucid, cand viata ta e mai plina de succes, vitalitate. Atunci exista ispita gandului care iti spune ca din cauza deciziilor de libertate pierzi tot, astfel dand la o parte ce e mai important exact pentru ceea ce mananca din tine. Adica te dai la o parte. Apoi alt exemplu e cel al unor afectiuni de inima cand incepi sa te eliberezi de reprimari afective, de afectiuni genitale cand incepi sa iti traiesti sexualitatea, de nesomn cand incep reechilibrari emotionale, etc. SI nu mai zic de revenirile spectaculoase care se petrec in multe cazuri pe fondul increderii si claritatii.
Problema majora este cea a celui care se crede pedepsit si calca in picioare tocmai oamenii, contextul care i au oferit oportunitatea deblocarii. Omul cu radacinili infipte, in orice vulnerabilitate a vietii, se indoaie, dar nu se smulge….cand te ai smuls din radacini si te duci dupa cantece de sirena, confunzi ceea ce te sprijina cu ceea ce te smulge, esti in proces de uscare.
Puterea umana e infranta in fata gandului ca “nu are sens”, “asta e viata”, indoieli (irationale, cu date reduse si emotionale)…ganduri carora le predai puterea.
Indoiala e cel mai puternic virus care poate infesta omenia. Increderea este cel mai puternic suport pentru imunitatea omeniei.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s