O draga prietena, in frumoasele ei calatorii cugetatoare, imi ridica spre atentie un subiect foarte important care mi-a slefuit in timp anumite intelegeri:

„Dacă nu invatam sa dominam realitatea aceasta vulgara are sa ne domine ea.
Încerc sa găsesc momentul optim în istorie când s-a rupt omul de natura și când a început sa se caute pe Sine oriunde în alta parte decât acolo.
De aici teama, neîmplinirea, durerea și nebunia dusa în paroxism.
De unde atât de multă suferință, de rezistenta în fata vieții dacă nu din obișnuința unei false plăceri, unor false idei despre lume și despre tot ce trăim.
Dacă ne-am naște si am fi eliberați de așteptări și dorințe, oare Cum ar fi?
Dar dacă ne-am naște și ni s-ar spune: „joaca-te, sa prinzi esență jocului. Pentru ăsta ești aici!”
Cum ar arata ultima clipa a vieții trăite ca o vacanta?
Off, ca iar m-o prins visarea”

Apoi de cate ori m-am intrebat asta, de pe la 7 ani cand ma contraziceam cu popii….in timp am inteles ca n-are niciun sens idealismul si visul nostalgic spre perfectiune, ci aplicarea in plan concret a acceptarii situatiei actuale.

Este clar ca ne-am imbolnavit, omenirea are „cancer”, asta e o evidenta, dar nu are sens sa-i mai cautam cauzele, ci sa generam cauze noi si medii propice vindecarii. Lucrurile sunt asa cum sunt si cu totii suntem reconsabili de ele, la nivel de constiinta colectiva ancestrala, insa ce facem cu ele cum ne adaptam (nu sa ne complacem) spre a schimba ceva in mod concret? Asta vine ca si efect al lucrului in singurul spatiu de care are sa se ocupe fiecare, cel interior.

Sa avem pretentia sa ne fi nascut „eliberati si fara asteptari” este reprosul adus generatiilor anterioarea, atitudine ce mascheaza insasi neasumarea prezenta si fuga ce cauta sa se ascunda dupa vinovati, cand de fapt omul se naste NUMAI cand devine constient de plamadeala lui ancestrala, transforma predispozitiile care-l garbovesc si nu mai actioneaza doar din virtutea inertiei. Acela este realul moment al asumarii si al nasterii reale.

Dar, da. Durerile facerii sunt mari, „nurofenul emotional” e tentant, adica pasarea responsabilitatilor si vinovatiilor, insa efectele adverse creaza boli in timp si distrug imunitatea la virusul fricilor si ignorantelor, ajungand devitalizati si condamnand viata.

„Dacă nu invatam sa dominam realitatea aceasta vulgara are sa ne domine ea.” Asta e de fapt sesizarea si asumarea. Inseamna colaborarea cu viata, adica cu acel fond sanatos, cu sistemul imunitar. Mai exact este atitudinea asupra observarii virusului si transformarii lui. De exemplu, una e sa fii posedat de frica si alta e posezi tu frica, sa-ti transformi frica intr-o lucida fermitate sau una e sa-ti vezi limita complacandu-te in ea si alta e sa o vezi, sa stai in ea fara sa ti-o justifici si sa actionezi spre a o trata….caci face bube mari si duce la cancer.

Asta inseamna lucrarea gradinarului rabdator, fara de pesticide. El stie ca fiecare gest microscopic duce la transformare celulara si doar asa, pas cu pas, prin munca de jos cu multa rabdare se petrec realele vindecari. Perpetuarea fiecarei constientizari duce omenirea spre luciditate….insa nimeni nu e nevoie sa se preocupe mai mult decat de patratica lui si de zona lui de influenta, acum. In rest, se ocupa viata!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s