La orizont (pe margine)….

Hmmmm….privesc spre zare des, de multe ori pe zi,,,si noaptea uneori, caci chiar de nu se vede, stiu ca-i acolo.

Si totusi, n-am atins-o niciodata.

Cum o fi?

Ce-o fi avand asa de ademenitor de ma cuprinde atat de puternic si de mult si din ce in ce mai mult de uit de iarba de sub talpi, de mirosul de aici, din juru-mi?

Si de ce continui?

Privesc orizontul sau promisiunea lui „ce-o sa fie cand”?

Ma gandesc (pe mine ma)…

Apoi, mai am clipe de-mi mai ridica o pleoapa si vad cata minunatie-n juru-mi, dar cat dureaza asta?

Pana imi fuge iar privirea in spate si ma gandesc: iti dai seama, Alina, cata viata a trecut pe aici, cat tu ai fost „la orizont”?

Si ce fac?

Da!

Din iluzia recuperarii, caci sper sa se dea reluare pentru mine, privesc la trecut.

Sa ploua!!!!

Sa ploua odata, sa fulgere si sa ma trezeasca lumina, sa tresalte toata fiinta, toata existenta sub dinamica universului.

…si acum ma gandesc: punctul in care stau eu, pentru cine o fi orizont?

Unde incepe lumea, cand se termina?

A ajuns vreodata cineva la capatul lumii?

A stat cineva pe marginea ei?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la La orizont (pe margine)….

  1. Pingback: La orizont (pe margine)…. | AdrianYogoshima's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s