Ce-i veni omului sa traga-n jug in loc sa zboare?

Imi amintesc ce greu imi era, cand eram copil, sa invat maniere, sa invat cum se face…

Imi amintesc cate scapari aveam si de cate ori o faceam pe mama de rusine ca nu faceam totul dupa scenariul ordinar, pasind in afara matriteti si recunosc cu bucurie ca niciodata n-am fost cizelata, dar am avut perioade lungi cand m-am invinovatit pentru asta. M-am simtit insuficienta si am inceput sa imit, ca un papagal fidel, pana am inteles ca de fapt totul e nicicum, dar si aici intra siret firele nisipului alunecos al programelor limitative.

Ce sa-i faci daca natura asta-i needucata, nu s-a gandit Dumnezeu sa fie asa destept, dar na, s-a gandit omul sa-l ajute….ce-i vulgarul pana la urma? Ce-i uratul si ce-i virtutea?

Ce constat acum?

Imi dau seama ca inca din primele clipe ale vietii ni se pun in spate desagi pline de „asa trebuie”. La inceput suntem stangaci caci natura in esenta ei nu stie a se preface.

Dar apoi?

Ce se intampla apoi cu tine?

Devii maestru, maestru al controlului si al reprimarii. Joci mima si…da, ti-e deprindere deja. E parte din tine, ca o aplicatie noua de i-phone. Te ascunzi de ceilalti cand iti mai vine cateodata sa fii tu, ca nu cumva sa vada ca n-ai invatat lectia cum trebuie.

Devii mincinosul propriilor forte ce curg prin tine, acum esti mare, esti propriul dresor, dar cum natura nu poate fi pacalita nici cu o mie de masti de carnaval, odata si odata iese totul la suprafata.  Ce n-ai face tu pentru aplauzele la scena deschisa?

Cum?

Pai priveste in jur!

Prin judecati, inversunari, agresiuni si chiar boli….societatea asta e bolnava.

Si ce face omul nostru dupa toata povestea asta?

Cauta, cauta si iar cauta in speranta gasirii a ceea ce a lasat in urma. Cauta printre randuri de carti, prin facultati, prin biserici, prin talismane, prin stele, prin natura, prin toate scorburile, in exterior, desigur, oferindu-si propria putere la schimb, insa ii scapa din vedere ca tot ce il ajuta este sa se demacheze bine, sa se spele pe ochii constiintei, sa-si dea jos mastile si sa se priveasca-n fata, cu atentie si sinceritate.

Stai ferm in fata ta!

E de-a dreptul fascinanta ameteala ce umbla prin lume.
.
Cine l-o fi invatat sa taie totul in bucati numai de dragul reasamblarii?

Ce-i veni omului sa traga-n jug in loc sa zboare?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s