Stai! Te simti, ma simti….

Stai aici, pe marginea prapastiei,
Pe marginea buzei mele ce te contine.
Dai sa cazi. Te prind ochii mei atei,
Ce nu cred in ingerul din tine…

Sta pe margine.
Aluneca voit, dar usor
Spre focul ce-l gaseste-n gol
Sare cu tupeu spre mine.

A ajuns!
Te-am prins de mana ta zglobie.
Iti simt frica-n zidul nepatruns
Inca de un fir de bucurie.

Tremuri! Da, te simt.
Curgi spre a ta constiinta,
Topeste zidurile ce te mint,
Ce te despart de a ta fiinta.

Ti-e parul ud,
Iti transpira calcaiul.
Stiu! Stiu ca inca esti crud
Si te cauti pe tine, intaiul.

Apoi, na,
Tu demon si inger ce ma deruta,
Vii sa-mi ceri ajutor, intinzi mana,
Dar ma lasi tulbure si muta.

Acest articol a fost publicat în Poezii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s