Daca bratul meu n-ajunge

Daca bratul meu n-ajunge
Sa te prinda de inima, inapoi sa te traga,
Am sa urlu la zei sa le spun ca-mi esti draga,
Sa te aduca-napoi inainte de-a strapunge
Tot ce credeam ieri ca azi mi-ar fi de saga.

Sa rada de mine tot cerul,
Sa planga pamanul sub picioare,
Caci de nu era acum amurgul,
Eu tot strigam, dar auzira oare
Al meu glas mut de atata splendoare?

Nu, nu ma aud zeii,
Caci mirarea nu-i de ruga,
Totu-i firesc si fara fuga,
Totu-i in sclipirea scanteii
Fara a baga la centrifuga.

Curge, se prelinge din deal spre vale.
Degeaba pui patima sa traga la deal,
Caci sufletul devine moale
Si cursul firesc se ineaca la mal
Zadarnic te pui omule, in cale.

Daca bratul meu n-ajunge
De inima sa te traga inapoi,
Te las sa te duci inainte de-a disjunge,
De-a cauta in mine in loc de noi,
Acel noi ce zburda fara sa tina, fara sa alunge…

Acest articol a fost publicat în Poezii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s