Constientizari, cugetari si trairi din parcursul anului 2013…

6028_1

Astazi „m-am citit”, am parcurs cronologia paginei de facebook din martie pana in prezent si am cules cateva din scrierile de-a lungul acestei perioade. E o experienta frumoasa, e surprinzator sa observi cum unele dintre acestea iti sunt atat de prezente inca in suflet, iar altele nu mai sunt acolo, cum iti schimbi punctele de vedere, cum abia acum incepi sa intelegi de ce ai scris anumite lucruri, cum cu fiecare cuvant esti mai aproape de ceea ce vrei sa spui de fapt. Te invit si pe tine sa citesti ce am adunat!

  • Mila oare nu o fi tot o consecinta a proiectiei in subiect? Nu manifestam oare mila fata de cazurile in care ne simtim neajutorati, punandu-ne in locul lor? Poate ca mintea ce vede izbanda dincolo de potentele fizice, simte doar urma de compasiune. Poate ca spiritul de invingator, de om, care e mai mult decat trup, vede lectia si isi ia notite pe tablita constientului! Nici macar nu tine de ezoteric, tine de simpla ratiune si simtire!
  • Da-le voie oamenilor din preajma ta sa fie asa cum sunt, deschide-te si lasa-te surprins de sufletele minunate cu care te intalnesti zi de zi, pentru ca nimeni nu iti este strain. Da-ti voie sa ai incredere! Scepticismul si retinerile de orice natura fata de cei abia cunoscuti, s-ar putea sa fie neincredere de sine. Priveste viata cu iubire, oriunde, oricand si pe oricine!
  • Cred in completarea lucrurilor si a persoanelor, in intregirea si definirea unui termen asociat altuia compatibil cu el, de accea stim ca o carte e buna, pentru ca o citeste cel care ii da valoare cu adevarat, de acea ne simtim impliniti si folositori, pentru ca cineva a avut nevoie de noi, de aceaa feminitatea ne-o cultivam in bratele unui barbat, pentru ca alaturi de el simti miracolul divin de a fi femeie, insa cea mai importanta valoare si apreciere este data de stralucirea in singuratate, in intuneric! Acolo unde aripile cresc sau mintea noastra ne doboara…
  • Plesneasca-ti mugurii…infloresti odata!
  • Sufletul meu imi tine mintea activa…ma duce cu gandul la frumusetile vietii, la iubire, traditie, spiritul neamului, zambete dumnezeiesti si sperante nemuritoare…efectiv noaptea aceasta imi ofera imagini stralucitoare in intuneric in loc de somn…
  • Inima ranita se vindeca cu iubirea fata de ranile ei…altfel spus iubeste-l pe cel ce te raneste, mangaie-l si ajuta-l sa constientizeze ca are nevoie de iubire…pentru ca cel ce scuipa venin e plin pe dinauntru de el, tipa dupa ajutor, asteapta sa-i arate cineva lumina, sa -i fie alinat sufletul. Asculta…O inima care accepta realitatea tuturor, toate punctele de vedere cu iubire si intelegere nu va fi speriata ci va trai in pace si armonie cu tot ceea ce este...Ca o confesare spun ca uneori, chiar daca inteleg asta, sufletul meu are mult stuf de dat intr-o parte ca sa dea de apa….
  • In momentul in care fluturi steagul pacii pasind cu bucurie si seninatate catre sufletul tau, mangaind partile din tine mai putin stralucitoare, vorbind ca un soldat al sinceritatii despre ele, cu lumina si iubire, lupta se incheie, ranile se vindeca, inima se deschide si radiaza, fericirea rasare ca un soare, de niciunde…Binecuvinteaza cu razele sufletului tau pe oriunde mergi…
  • In suflet, atat cat iti inchizi portile catre frumos, creste iarba manoasa si e mereu vremea mohorata, batranetea…sufletul cel deschis cu iubire radiaza tinerete si miroase a prospetime, prinde stralucire. Suntem suflete care isi doresc iubirea…inspiram frumosul si-l expiram, curatandu-ne inlauntrul de mana, cream muzica din vant si furtuna, apoi simtim miros de mangaiere si gust de nemurire…
  • Miros salcamii a iubire si vantul prinde grai, fosnind frunzele de plop… Probabil in Rai miroase a vie inflorita udata de ploaie. Bata-ti soarele in inima! Bata-ti zambetul pe chip!  Nasca-ti speranta, iubirea si increderea…in fiecare zi…la fiecare nou rasarit!
  • Ochii vad mereu atat cat mintea intelege, dar sufletul simte dincolo de ratiune. Suntem mai mult decat vedem in fata ochilor. Suntem mai mult decat distanta dintre calcaie si crestetul capului…orizonturile sunt largi…nelimitate…
  • Cred ca cea mai multa energie nu ne este consumata de efortul fizic, ci de propriile valori care se revolta in mintea si sufletul nostru atunci cand nu traim in concordanta cu ele. Cele mai frumoase seri sunt cele in care adormi obosit fizic dupa o zi in care ai muncit cu suflet, din suflet, pentru suflete!
  • Cand ne este tulbure realitatea, cand simtim ca vedem in ceata, avem nevoie sa facem liniste in mintea si inima noastra, avem nevoie sa coboram in noi si sa ne ascultam. Uneori vedem mai bine cand inchidem ochii! Uneori auzim mai bine cand ascultam ce se aude in interior, cand nu ni se mai spune nimic! Uneori simtim mai bine cand ramanem detasati, cand nu atingem!
  • Ne este chipul senin cand ni se simte pacea asezata-n suflet, ne e pasul usor cand ni se salta de pe umeri poverile iluziilor, ne este atingerea binecuvantare cand intelegem omul, rolul lui si ca fiecare dintre.noi are o menire divina…in lucrurile mici sta pitita fericirea, in gradinile colorate se vede curcubeul, in inimile curate se odihneste iubirea….viata e iubire si iubirea e viata…spiritul nostru se manifesta in starea de beatitudine…iesi din put si vezi lumina, ca inchisoarea conceptelor, a judecatii si a deznadejdei e stramta si intunecata…asa mi-a zis sufletul meu sa-ti scriu….
  • Omul-om se cauta mereu pe sine, este in conexiune cu Sinelui sau divin si traieste deasupra limitarilor. El nu este perfect si nici nu-si doreste asta, el doar cauta mesajul, cauta intelesul fiecarei imperfectiuni, pentru ca de fapt imperfectiunea este o noua treapta spre sine…
  • Ramai azi in lumina, centreaza-te in adevar, lasa-te mangaiat de frumusetea iubirii exprimata pretutindeni in jurul tau. Spala-ti sufletul de vinovatie, frica si deznadejde si inunda-l cat mai adanc in iubire, iertare si acceptare, in virtuti vindecatoare. Permite razelor iubirii si intelepciunii divine sa te ghideze spre cel mai inalt bine…si ai incredere…
  • Cand marea-i agitata si zgomotoasa, nimic nu-i poate potoli starile, nimic nu o face sa taca, o putem doar asculta si ne putem bucura de urletul curativ al valurilor….precum mintile si sufletele noastre….nimic nu ne aduce pacea, nici un alt zgomot mai puternic, nici o impotrivire, ci doar observarea a ceea ce suntem, manifestarea a ceea ce simtim, tacerea si linistea acordata.
  • Si-mi vin acum in minte, ganduri scoase de sub pietrele ce le-am mai adunat in suflet…imi amintesc de femeia prezentata de clasici, de mama ce inspira poetii nostri, de femeia ce era muza, de mana blanda care mangaie obrajii arsi de frig si durere, de femeia aceea…asa cum era bunica mea, plina de zambete calde, mangaieri fierbinti si cuvinte cristaline. Impletea sosete si vise, planta flori si iubire, ne hranea cu viata…precum o femeie ce mai stie inca sa fie femeie…
  • Ce ar fi ca azi sa schimbi rolul, iar din persoana care ieri se plangea de vreme, de oameni, de mai stiu eu ce, sa devii modelatorul propriei realitati si sa privesti toate acestea cu recunostinta? Daca ai sti ca tot ce gandesti, faci si spui se materializeaza, ce ai face? Daca ai sti ca orice piedica exterioara este atrasa tot de tine si ca esti direct responsabil de viata ta, cum ar fi? Daca ai sti ca lumina, iubirea, rabdarea si constientizarea clipa de clipa a tot ceea ce ti se intampla te-ar sprijini pentru a intelege, a rezolva si a schimba lucruri, cum ai actiona? Ce ar fi daca ai sti?
  • Suntem in fiecare zi pusi in situatii care ne indica ceea ce suntem cu adevarat, iar aceste situatii nu sunt nici mai grele nici mai usoare decat avem nevoie, nu sunt decat ceea ce ne este necesar pentru a ajunge la esenta sinelui nostru. Avem nevoie sa invatam sa ne detasam si sa devenim observatorii propriei vieti, avem nevoie sa ramanem in introspectie si sa intelegem ceea ce a vrut viata sa ne transmita prin acea experienta. Asa se explica faptul ca in viata noastra par sa se repete la nesfarsit anumite experiente nedorite, ne prindem in iluziile aparentei si luptam impotriva curentului fara a intelege ceea ce este pentru noi, iar apoi cand totul pare ca a trecut, acea situatie apare din nou si parca de data aceasta apare intr-o maniera mai stridenta, mai dureroasa, strigand spre sufletul nostru sa se trezeasca, iar acest cerc al intamplarilor pe care noi le numim nefericite nu se incheie pana cand nu facem pace cu noi insine si pana nu acceptam mesajul.
  • Primeste pacea si linistea in sufletul tau, lasa-ti inima deschisa catre ceea ce vine spre tine, fara a eticheta, fara a avea asteptari, fara a proiecta scenarii si vezi ce frumos te surprinde viata…doar experimenteaza...lasa iubirea sa se aseza in inima ta….ofera si primeste cu bucurie.
  • Daca as scrie o doina, as vrea sa o cante sufletul meu si sa se auda exact asa cum o rosteste el, cu nostalgie…sa sune in urechile iluziilor si sa patrunda in sufletele care mai aud. Ar fi o doina despre o lume in care oamenii traiesc dupa standarde, dupa eticheta, dupa preconceptii, dupa ceea ce fac altii si nu-si mai pun intrebari, iar daca nu-si mai pun intrebari, nu mai afla raspunsuri, iar daca nu aud raspunsurile nu realizeaza ca sursa tuturor lucrurilor este in centrul fiintei lor, dar n-am sa scriu doina asta, pentru ca ar fi probabil lecturata pur si simplu, decat, poate atunci cand vocea umana si cuvintele mele vor putea exprima atat cat sa se inteleaga ce mult inseamna un strop de autocunoastere…
  • Sa radem cu toata inima, sa plangem cu toata inima si cu tot chipul si sa lasam ca efectul curativ al acestor manifestari sa-si implineasca rolul.
  • A trai cu adevarat inseamna a primi cu deschidere si observare tot ceea ce vine din noi sau spre noi, fara a reprima, fara a ne crea atasamente sau aversiuni
  • Cunoasterea ne ofera putere, insa adevarata libertate ne-o ofera cunoasterea de sine, informatie pusa in slujba sufletului si a mintii.
  • Apoi uneori urlu, alteori soptesc, uneori mangai, alteori dau de pamant, uneori imi vibreaza sufletul de atata iubire cate e in jur, alteori simt mult ego in preajma si in mine…de aceea imi rezerv intotdeauna dreptul de a-mi schimba punctul de vedere si rugamintea de a nu fi tu deacord cu mine pana nu treci prin filtrul realitatii tale. Vreau sa fiu asa cum sunt, cand oscilanta, cand centrata, cand atasata, cand detasata. Vreau sa ma descopar si sa descopar, sa ma ascult si sa ascult, sa ma iert si sa iert, sa ma iubesc si sa iubesc…
  • Pomului din sufletul nostru ii cad frunzele odata cu asuprirea si lipsa noastra de iubire…ceea ce completeaza cunoasterea este trairea, ceea ce completeaza fiinta umana este iubirea, ceea ce omul e suficient sa aiba in vedere este linistea…liniste in inima mea ca sa stiu ce imi spune filtrul interior despre ceea ce vine spre mine.
  • …cateodata se mai prabuseste si starea de inaltare, de gratie, de detasare si observare…pentru ca acolo jos se afla alte noi invataturi, alte semne ale vietii, alta doza de cunoastere….
  • Intr-un punct, cu totii ne dam seama ca cel mai zgomotos sunet il produce linistea, pentru ca atunci ne auzim vuietele mintii, ca cel mai nesimtitor organ este urechea, pentru ca ea se inchide in fata schimbarii, cel mai valoros lucru este sufletul, pentru ca acolo stau adevaratele bogatii, calitatea cea mai mandra este smerenia, pentru ca ea sta dreapta in fata oricui, cel mai complicat lucru este simplitatea, pentru ca mult ne impletim cararile vietii pana sa o regasim, cel mai nerecunoscator om este cel care renunta la sine pentru ceilalti, pentru ca Dumnezeu a spus „iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”, nu mai mult, cel mai destept om e cel care simte ca nu stie destule, pentru ca el va cauta cunoastere in interiorul si exteriorul lui, cel mai fericit chip este cel inlacrimat, pentru ca el spala fata inainte de sosirea zambetului insorit…aminteste-ti azi ca cel mai simplu este sa fii si apoi sa fii fericit, mult mai simplu decat amalgamul imaginat, ne invata copiii…
  • Ce-mi tot zice inima mea in seara asta? Cred ca inteleg! Zice: „ai grija la proiectiile tale, esti responsabila de tot ceea ce faci cu gandul, cu cuvantul sau cu fapta, circuitul Universului isi face rolul, ofera-primeste, asa incat fii cu bagare de seama la ce oferi…”
  • E interesant cum admitem cu totii ca suntem OAMENI, adica trup minte si suflet, insa cand e vorba de vindecare totul se rezuma la nivel fizic, la nivel mecanic, ne tratam doar efectele, nu si cauzele…avem de asimilat arta transformarii interioare…
  • Fiecare fulg vine usor, ca o mangaiere, fiecare clipa ne este oferita in dar, fiecare respiratie este pretioasa…cat de mult primim!
  • Oricat am refuza sa acceptam, exista lumea aia interioara, de fapt aceea este intreaga lume a fiecaruia!
  • Ecoul strigatului interior rasuna si se reflecta in toate oglinzile inconjuratiare…
  • Dragii mei prieteni haideti sa ne intoarcem ochii si sufletele spre cele vii, spre cele ce ne creaza existenta, spre cele ce ne sustin cu adevarat pe acest pamant…spre vant, ape, pomi, pasari, munti…spre patrimoniul strabunilor cel cultural si spiritual, sa FIM VII, sa nu devenim zombii, dragilor, sa nu acoperim ceea ce este din dorinta de a „ne moderniza”, din dorinta de a obtine efecte rapide, din dorinta de a avea…sa fim prezenti in vietile noastre fara a ne lasa sedusi de iluzii…sa iubim si sa ramanem cu inimile deschise, dar sa ne pastram verticalitatea, air cu cea mai mare blandete, sa aparam ceea ce ne-au lasat strabunii…caci urla codrii, urla la noi sa ne trezim…
  • Uneori ma grabesc…ma grabesc si fug spre mine fara a ma uita la drum, dar ma grabesc atat de tare incat iar trec pe langa mine…ma opresc, tac si ascult…in liniste totul se aude mai clar, cu rabdare totul se observa...
  • Cata dulceata in orice amaraciune! Cata stralucire in orice intunecime! Cata splendoare in orice garbovire….stia Bacovia ce inseamna frumosul din orice aratare…cu totii stim, daca intentionam, sa vedem minunatia, maretia, armonia in orice, dincolo de ceea ce pare!
  • Cine l-o fi invatat pe om sa traga la plug si sa uite ca poate zbura?
  • Indemn din tot sufletul meu catre tot sufletul tau: Tot ceea ce se intampla in jur este responsabilitatea noastra pana la cel mai mic detaliu. Noi toti alcatuim intregul si noi toti impreuna contribuim la efectele care ne ies in cale zi de zi. Tara urla la noi, Pamantul ne cearta, spune sa ne ascultam vibratiile subtile ale sinelui, caci la nivel colectiv, noi, generatie dupa generatie, am cladit tot ceea ce avem azi…sa incepem cu noi insine, sa cultivam iubire, pace, rabdare, ingaduinta, armonie fata de noi, fata de cei din jur si fata de natura. Sa lansam impreuna in Univers recunostinta, azi, acum si intotdeauna, iar efectele sa ne fie pe masura!
  • Omul graieste cu blandete cand in inima lui se aude totul clar, cand el insusi se aude si  rasteste cand vrea sa i se auda strigatele interioare, cand vrea sa-i razbata sunetul cat mai departe…poate il aude si inima sa…
  • In dumul nostru spre nicaieri, in goana spre a descoperi cele mai mari taine ale lumii scapam din vedere ca de fapt insusi omul este un tainic mister, pamanul este o minune, pomul si vazduhul, toate-s inca enigme pentru om…unele lucruri sunt atat de vizibile si tocmai de aceea nu se vad!

Binecuvantat an, minunat drum, frumoasa manifestare….

Cu iubire,

Alina

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Constientizari, cugetari si trairi din parcursul anului 2013…

  1. Mada spune:

    Ai scris cu suflet cald! Iti multumim, Alina!❤

  2. alteori simt mult ego in preajma si in mine…de aceea imi rezerv intotdeauna dreptul de a-mi schimba punctul de vedere si rugamintea de a nu fi tu deacord cu mine pana nu treci prin filtrul realitatii tale. Vreau sa fiu asa cum sunt, cand oscilanta, cand centrata, cand atasata, cand detasata. Vreau sa ma descopar si sa descopar, sa ma ascult si sa ascult, sa ma iert si sa iert, sa ma iubesc si sa iubesc…

    Sintem fiinte umane, avem nevoie sa ne doscoperim noi insine, potentialele pe care le posedam,ceia ce dorim sa realizam.Fiecare in ritmul sau de avansare fara graba,sfaturi de la persoane care au potentialul de a intalege si dorinta de a darui cai de a strabate, celor dornici sa avanseze.

    La multi ani,sarbatori fericite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s