Exercițiu de imaginație – Ce ar fi dacǎ de azi ai decide sǎ fii tu în forma ta realǎ?

Imagine

Bine te-am regǎsit, prieten drag!

Îți mulțumesc și îți sunt recunoscǎtoare pentru prezența ta aici, în acest mediu online care ne permite sǎ interacționǎm atât de ușor.

Astǎzi simt sǎ te întreb ceea ce mǎ întreb și pe mine uneori.  Te rog tare mult, rǎspunde la aceste întrebǎri, mǎcar pentru tine. Fii sincer și fidel inimii tale!

Ce ar fi dacǎ de astǎzi ai decide sǎ-ți asculți doar vocea ta interioarǎ?

Crezi cǎ dacǎ de azi ai face doar ce simți, cum simți și când simți, ai fi mai fericit?

Dacǎ azi ai decide sǎ faci ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna, ca și când nimic nu ți-ar sta în cale, ai atinge fericirea? Nemulțumirile, temerile și mahnirea ta s-ar transforma în bucuria continuǎ dupǎ care tânjește sufletul tǎu?

Am pentru tine douǎ scenarii.

Sǎ ne imaginǎm împreunǎ urmatoarea poveste:

  1. Toatǎ viața ta de pânǎ acum a fost pe pilot automat. Te-ai nǎscut  într-o familie care te-a întâmpinat la sosirea ta pe lume cu un bagaj de convingeri, acestea ți-au influențat fiecare decizie din viața ta, conștient sau inconștient. Când erai copil, modul în care te jucai cu ceilalti copii și cu jucariile tale îți era oarecum “dictat” de credințele și modelele din familie, apoi învǎțǎtorii și profesorii au început sǎ lase urme în al tǎu comportament, apoi prietenii, societatea, colegii, job-ul, apoi tu, cu tot ceea ce ai dobândit, ai început sǎ-i înfluențezi pe alții, pentru cǎ deja te identifici cu ceea ce s-a sǎdit în tine din exterior. Ușor, ușor, mergând spre niciunde, ți-ai pierdut încrederea, te-ai închis, te-ai îndepǎrtat de tine și oriunde, cu oricine și oricum, tu te simți singur, nefericirea se regǎsește oriunde pǎșești, floarea inimii se ofilește și se transformǎ în venin, apoi din disperare și necunoaștere de sine, începi sǎ arunci cǎtre ceilalți cu otrava manifestatǎ prin invidie, egoism, condamnare, act ce evidențiazǎ faptul cǎ strigi dupǎ ajutor. Blamezi și cauți vinovați pentru ceea ce ești și ce faci. Și chiar îi gǎsești, pentru cǎ viața mereu ne oferǎ ceea ce cǎutǎm-repet-conștient sau inconștient.

Acum, om frumos, ia-ți inima de pe jos, revino la tine, șterge imaginea poveștii de mai sus și imagineazǎ-ți o altǎ variantǎ:

  1. Asemeni situației precedente, primești pe tavǎ convingerile celorlalți, fiecare îți aratǎ realitatea sa, însǎ de data asta, tu, ființǎ ce-și constientizeazǎ unicitatea, te întorci cu fața catre tine, cugetezi și îți formezi propria realitate, cea care te reprezintǎ cu adevǎrat. Accepți fiecare pǎrere, fiecare credințǎ a celorlalți, dar nu te mai identifici cu ele. Cobori în central inimii tale și rǎmâi acolo 10-20 de minute sau cât simți, când simți. Observi cu luciditate și întelepciunea sufletului ceea ce te împlinește pe tine, începi sǎ te ierți, sǎ te iubești și sǎ accepți fiecare umbrǎ ca fiind cel mai bun învǎțǎtor al tǎu.  Fǎcând liniște îți auzi vocea sufletului, simți și înțelegi mesajele trupului tǎu, realizezi cǎ ești creație divinǎ, conștientizezi cǎ ești co-creator și cǎ ai acces la tot ceea ce iubești și-ți dorești cu toata ființa. Întelepciunea atotcreatoare îți inspirǎ rǎbdare, creativitate și încredere. Pǎșești zi de zi spre tine, simțindu-te ghidat, sprijinit și protejat. Te asculți când vorbești cu ceilalți, pentru cǎ tu știi cǎ ceea ce le spui celorlalți, îți spui ție, ești observatorul propriei vieți, te vezi acționând și remarci cum te comporți cu ceilalți. Conștient de sine, de ce-ți place, de ce te face fericit, alegi sǎ mergi într-acolo unde îți este inima, sǎ faci totul cu iubire, sǎ devii un maestru în arta vieții tale. Oferi, cu inima deschisǎ, darurile tale, tu știi cǎ ai, la fel ca orice om, de oferit lumii din ceea ce știi și simți sǎ faci cel mai bine, de la o simplǎ îmbrǎtișǎre pânǎ la ceea ce întreprinzi în viața ta profesionalǎ. Simți cum simpla ta prezențǎ aduce zambete și alinǎ, cum liniștea sufletului tǎu se revarsǎ asupra celor pe care îi întâlnești, cum viața ta își împlinește rolul.

Mǎ gândesc acum, dupǎ ce am scris aceste douǎ scenarii, de câte ori m-am surprins având același comportament pe care îl reproșam și îl detestam la ai mei pǎrinți. Pentru cǎ pânǎ nu am început  sǎ-i accept așa cum sunt și sǎ fac din ei modelele mele, sǎ-mi dau seama cǎ ei îmi aduc lecții prin fiecare fel de a fi, sǎ le accept realitatea și sǎ conștientizez cǎ fiecare acționeazǎ conform propriilor convingeri, având (precum se spune în NLP) o intenție bunǎ la bazǎ, am criticat, am condamnat și apoi am imitat fidel, dar  inconștient ceea ce ei fac. Pentru cǎ, într-adevar reproșǎm altora ceea ce se aflǎ în noi, sub orice formǎ ar fi. Teoriile reîncarnǎrii spun cǎ sufletul își alege familia în care sǎ se nascǎ, în funcție de lecțiile pe care are sǎ le învețe. Aceasta este o alta idee pe care, dacǎ vrem sǎ o întelegem, ne va ajuta sǎ ne acceptǎm mai ușor.

La finele celor scrise, îți sugerez sǎ reflectezi asupra urmatoarei întrebǎri:

Ce ar fi dacǎ de astǎzi te-ai accepta în totalitate?

Dacǎ simți, scrie-mi te rog scenariul tǎu în care sǎ-mi prezinți cum vezi rǎspunsul la întrebarea aceasta.

Cu iubire,

Alina

Acest articol a fost publicat în Liniste si ascultare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s