Tu cum simți echilibrul? Ce înseamnǎ el în realitatea ta?

Cum ar fi ca pǎmântul sǎ nu se mai roteascǎ? Sǎ fie mereu într-o parte noapte și într-o parte zi? Cum ar fi ca zi de zi viața ta sǎ fie la fel: aceeași hranǎ, aceeași hainǎ, sa citesti aceeași carte, sǎ vezi oameni cu aceleași fețe? Rǎspunde-ți ție.

Lumea este alcǎtuitǎ din zi și noapte, nord și sud, femeie și bǎrbat yin și yang, cer și pǎmânt. Totul este armonie și trǎim din toate, cu toate, dupǎ ordinea firii.

Simt sǎ scriu aceste rânduri pentru cǎ observ unilateralitate impusǎ, încǎ prezentǎ în zilele noastre. Egoismul, lupta, neacceptarea au fost probabil, pe lângǎ faptul cǎ reprezintǎ sursele unor gândiri rasiste, fanatiste, ateiste sau de condamnare sexualǎ, mecanisme de apǎrare, dar…gata, nu cred cǎ mai este cazul.

Azi simt cǎ suntem la începutul unui nou început în care oamenii tind sǎ vadǎ dincolo de nevǎzut, dincolo de realitatea lor, încep sǎ accepte toate realitațile. Începutul acesta ne aratǎ cǎ suntem capabili sǎ trǎim în armonie și cǎ lupta, chiar dacǎ așa am fost invațat încǎ din basmele copilǎriei, din morala acestora care spune cǎ “binele învinge rǎul”, se aratǎ, încet, cǎ nu este cea mai bunǎ soluție pentru pace. Basmele copiilor noștri vor fi concluzionate probabil prin “binele atrage bine”, iar zmeul cel rǎu va fi de fapt învǎțǎtorul care întarește prințul.Imagine

Nu se mai poartǎ lupta și judecata, se poartǎ acceptarea realitații fiecaruia.

Gândește-te la urmatoarele situații și spune-mi ce simți tu referitor la imaginea lor:

  1. Fanatismul religios și ateismul au una și aceeași sursǎ și anume aceea de a-și impune cu agresivitate realitatea proprie, adevǎrul pe care ei îl vǎd, însǎ adevarul nu trebuie niciodatǎ impus, el se simte.  Fanaticul duce la extreme credințele sale, vrând sǎ obținǎ loc în Rai, de parcǎ ar fi intrare cu bilet scos la licitație. El, la fel ca ateul, dorește sǎ arate cǎ posedǎ adevǎrul absolut, acesta din urmǎ negând divinitatea de orice fel, crezând cǎ deține putere supremǎ. Ambii sunt vânǎtori de comori, braconieri mai bine zis, care  agonisesc avere. Pentru fiecare dintre ei averea are o altǎ definiție, însǎ fiecare dorește doar pentru sine, devenind egoist. Eu aș spune cǎ omul nu înseamnǎ niciuna dintre ele, ci cǎ el este iubire, co-creator, acceptare, iar cǎ divinitatea și ea este iubire, naturǎ, univers, lumina la care noi ne conectǎm. Pǎcatele noastre sunt învǎțǎturi, deschideri ale unor noi conștientizǎri, pedagogii cei mai buni, nici de cum greșeli de condamnat, ținte de lovit cu piatra…
  2. Aruncând o scurtǎ privire asupra perspectivei unui om inhibat și rușinat care blameazǎ sexualitatea condamnând-o, îmbrǎcând haina de sfânt și asupra unui altuia care privește extrema cealaltǎ a excesului sexual, simțind doar aici plǎcerea vieții, nu observi mare diferențǎ. Sunt din aceeași rǎdǎcinǎ ieșite (precum iubirea și ura), doar cǎ fiecare își manifestǎ în moduri diferite nemulțumirile, temerile sexuale, așa e? De curând am citit un articol în care scria cǎ s-a descoperit o nouǎ specie de maimuțe care are “obiceiuri erotice” la fel ca omul, deci nu suntem singurii. Sexualitatea este naturalǎ, din punctul meu de vedere, cu tot ansamblul ei, e parte din legile firii, oricum a-i vedea-o, suntem o specie care se bucurǎ de aceste plǎceri și trǎiri. Așa încât renunțǎ sǎ-ți mai reprimi dorințele sau sa faci contrariul, din teamǎ sau din convingeri limitative și totodatǎ fii deschis, bucurându-te de fiecare moment al vieții, altfel vei exploda precum o oalǎ sub presiune, în ambele cazuri…

Eu, în copilǎrie am fost învǎțatǎ de bunicul meu (care s-a cǎlugǎrit la bǎtrânețe) cǎ rugǎciunea este totul, dar totul (nemaivǎzând nici viața proprie, nici familie, nici prieteni)…așa am început sǎ-mi fac un mic altar și o colectie de icoane. Am trecut prin etapa în care am fost nevoitǎ sǎ memorez rugaciuni pentru cǎ altfel nu mai venea Moș Crǎciun.

Crescând, am început sǎ mǎ revolt și sǎ spun cǎ dacǎ ar exista Dumnezeu, m-ar iubi, nu mi-ar impune atât de multe limite, așa m-am declarat ateu pe la 12 ani. Apoi am început sǎ-mi dau seama cǎ nici revolta nu este chiar bunǎ și sǎ simt cǎ existǎ o vibrație înaltǎ, o energie superbǎ care îmi înalța sufletul. Nu întelegeam de ce oamenii mari spuneau cǎ “dacǎ cutare nu mi-a dat nu știu ce, eu de ce sǎ-i dau?” sau diverse expresii reprezentative a iubirii condiționate, eu simțeam cǎ trebuie sǎ fiu ca mine, oricum ar fi, așa am început sǎ simt prezența divinǎ în tot ceea ce este.

Oricât de înturic vei vedea în jur, Încet, încet începi sǎ distingi lumina, privind spre tine, iar apoi, cu seninatate, spre ceilalți.

Probabil ești deacord cu vorba înteleaptǎ a maestrului Mahatma Gandhi care spune: “Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume”, asta înseamnǎ sǎ oferi tu ceea ce vrei sa primești.

Bucuria stǎ în toate experiențele trǎite liber, trǎite present, cu acceptare și iubire de sine…pentru cǎ, de obicei ne deranjeazǎ ce spun ceilalți doar atunci când ating o „coardǎ sensibilǎ”, așa e și cu perspectivele extreme…susținǎtorul uneia va fi mereu deranjat de susținǎtorul celeilalte și…poate o sǎ ți se parǎ cǎ nu se potrivește termenul, însǎ din punctul meu de vedere, e vorba de iubire, pentru cǎ lipsa iubirii (a acceptǎrii, a întelegerii) duce la temeri, prejudecǎți și credințe plafonatoare…iar dacǎ încǎ mai trǎiești sub presiunea judecǎții celorlalți, înseamnǎ cǎ mai ai de lucrat la iubirea de sine (eu recunosc, mai am…) și atunci când te vei asculta suficient de mult, vor începe și cei din jur sa te audǎ…ascultǎ-te, prieten drag.

Ce sǎ facem?

Sǎ ne dǎm voie sǎ trǎim pe placul inimii. Sǎ nu ne mai dorim ca toți cei ce ne înconjoarǎ sǎ priveascǎ viața prin ochii noștri.

Realitatea ta nu este și realitatea celorlalți, iar când începi sǎ întelegi asta nu vei mai intra în conflicte, pentru cǎ adevǎrul nu produce niciodatǎ suferințǎ, decât atunci când nu e adevǎrul adevǎrat. Simți asta?

Acceptǎ toate realitațile și ascultǎ

Gândește-te cǎ și tu ai face la fel dacǎ ai avea cunoașterea, resursele, emoțiile și trǎirile lui/ei…fii observator, nu judecǎtor…iubirea include iertare și acceptare, virtuți cu cea mai înaltǎ vibrație…întelepciunea inmii!

Afirm cǎ extremele sunt și ele benefice, fac parte din procesul de transformare în cea mai bunǎ variantǎ a ta. Exploreaza-ți limitele. Ideea este sǎ treci doar în vizitǎ. E necesar uneori sǎ trecem pe la ambii poli ca sǎ stabilim care ne este mediul prielnic.

Cu suflet catre al tau suflet,

Alina

Acest articol a fost publicat în Liniste si ascultare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Tu cum simți echilibrul? Ce înseamnǎ el în realitatea ta?

  1. medics999 spune:

    De cand ti-ai facut blog? imi place foarte mult, chiar e super:D ai o groaza de chetsii interesante pe aici… faci cursuri sau esti implicata intr-un proiect de autocunoastere?
    Daca esti interesata, aici poti gasi blogul meu: http://deliacaltea.wordpress.com/

    • alinahristea spune:

      Multumesc mult Delia, voi parcurge cu drag blogul tau. Am inceput un proces de autocunoastere si urm,ez cursuri care rezoneaza cu ceea ce doresc sa cunosc. Te imbratisez!

  2. medics999 spune:

    Si te fac sa te simti mai bine? Se pare ca dau roade😀 Si eu te imbratisez si mersi mult!

  3. Cata Lin spune:

    Si uite asa cresc tinerii … si cu timpul vor creste si ei pe altii🙂
    Frumos articol…

    O mica observatie …
    Nu stiu cat de bine cunosti tu viata si omenirea, dar nu e foarte ok sa le spui oamenilor in mod direct ce sa faca, si din ce motive:

    „renunțǎ sǎ-ți mai reprimi dorințele sau sa faci contrariul, din teamǎ sau din convingeri limitative și totodatǎ fii deschis, bucurându-te de fiecare moment al vieții,
    altfel vei exploda precum o oalǎ sub presiune, în ambele cazuri…”

    N-ar fi mai bine sa o spui sub forma de intrebare la modul general si sa-l lasi pe cititor sa isi gaseasca propriul raspuns ?😉

    Succes in continuare!

    • alinahristea spune:

      Multumesc mult pentru apreciere si totodata pentru feedback-ul constructiv. Asa este, recunosc faptul ca temperamentul meu este inca in proces de autoeducatie/autocunoastere, este putin impulsiv…asa am simtit eu indemnul si cred ca intr-adevar, sugestia ar avea si ea rezultate. Ma voi gandi la asta si daca voi simti sa transmit astfel, asa voi face. O zi binecuvantata Cata Lin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s