Cum te bucuri de ce ai și de ce faci?

Imagine

Azi mǎ alint. Mǎ simt rǎsfǎțatǎ de mirosul narciselor, a zambilelor și a liliacului ce abia stǎ sǎ înfloreascǎ în grǎdinile sufletelor vii. Mǎ las mângâiatǎ de arome, închid ochii și rǎmân în inima mea, cǎ parcǎ am oboist de atâta minte.

Astǎzi parfumul societǎții e diferit, e ușor tulburat de temeri și îngrijorǎri, de nostalgia vremurilor trecute, lǎsând sǎ treacǎ vremea pe lângǎ noi…însǎ, nu…nu timpul trece, noi trecem prin el, fǎrǎ sǎ ne gândim cǎ zilele acestea minunate vor fi mâine “vremuri frumoase de altǎdatǎ” despre care vom povesti urmașilor noștri.

Niciodatǎ, în nicio perioadǎ istoricaǎ nu vei ști sǎ te bucuri de zilele tale decât dacǎ te bucuri ACUM. Gândește-te la cei bǎtrâni care-și plâng vremurile trecute, cel mai probabil și atunci se plângeau, pentru cǎ fericirea, deși încǎ are o definiție ambiguǎ, se trǎiește din lucrurile mǎrunte, oferind preț momentului prezent.

Dar ce sǎ mai vorbim de generații, când vezi prin hypermarket-uri oameni care fac lucruri pentru sufletul lor, cumpǎrǎ haine și hranǎ, ornamente și aparaturi, lucruri menite sǎ îi facǎ fericiți, obiecte de care spun ei  cǎ au nevoie, însǎ nici unul nu îi fericește, pentru cǎ au fost învǎțați cǎ sunt “vremuri grele”, iar totul este pentru a supraviețui, nu pentru a trǎi.

Sǎ-ți povestesc un scenariu pe care l-am surprins eu într-un astfel de magazin. O doamnǎ și un domn, soț și soție probabil, cumpǎrau flori la ghiveci și semințe de flori pentru grǎdina lor, într-una din zilele acestea superbe, de primavarǎ. Cu fețele posomoraâte, în graba timpului ce duce niciunde, primesc de la prietenii cu care se întalnesc complimente pentru alegerile florale, însǎ sufletul lor le reflectǎ pe chip nemulțumire, replicând cǎ  “ mare lucru, am lau și noi ca sǎ fie, cǎ așa se pune primǎvara”.  Oamenii aceștia nu știu sǎ se bucure de frumusețea florilor, a momentului în sine și de gândul cǎ vor planta viațǎ, fiind prinși în furtuna îngrijorarii, uitând  ce suflet minunat au în trupul lor.

“Fericirea nu stă nici în viciu şi nici în virtute, ci în modul în care le apreciem pe acestea şi în opţiunea care o facem ca urmare a individualităţii noastre.” Marchizul de Sade

De ce oare nu ne putem bucura pur și simplu de moment?  Oare nu de asta suntem aici? Poate trebuie sǎ ne bucuram și atât. Poate asta ne este menirea, sǎ pornim pe o cale și sǎ ne uitǎm înainte, fǎrǎ sǎ ne gândim dacǎ alta ar fi fost mai bunǎ. Sǎ ne BUCURǍM de darurile vieții, oricât ar fi ele de mici. Fericirea ține de alegere.

Fǎ cu bucurie tot ceea ce faci și gândește-te cǎ este minunat tot ce primești în viața ta, pentru cǎ viața este o binecuvântare.

Bucurǎ-te de floarea din fereastrǎ, mergi în hypermarket și cumpǎrǎ conștient și recunoscǎtor, fǎ-o pentru a-ți împodobi sufletul cu bucurie și chipul cu zâmbet.

Vezi bucuria din spatele oricǎrei flori ofilite, culege-i semințele și planteazǎ alta!

Bucurǎ-te, drag prieten.  Bucurǎ-te și atât. Fii recunoscǎtor și fericit pentru fiecare îmbratișare a unui prieten, pentru fiecare sǎrut, pentru gustul pâinii calde, pentru diminețile petrecute în brațele partenerului, pentru deliciul fructelor, pentru durerile tale din dragoste, pentru cicǎleala mamei,  bucuraǎ-te de copacii înfloriți,  de compania câinelui tau, de cântecul pǎsǎrilor și adierea vântului de primavarǎ. BUCURǍ-TE!

“Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei sau unui copil, dacă angajează sufletul, devine o fericire.” Garabet Ibraileanu

Ai viațǎ, ești viațǎ, așa cǎ trǎiește zi de zi lumea, trǎiește bucuria ca un copil, înfruptându-te din ea.

Ai în tine și în fața ochilor izvorul apei vii a bucuriei, din care iei câte o picǎturǎ și stai însetat, dar nici de aceea nu te bucuri cu adevǎrat, pentru cǎ sufletul tǎu e la “cât de rǎu va fi mâine”.

Adapǎ-ți visele și umple-ți inima!

În nebuloasa lumii cauți mereu sǎ ajungi acasǎ, drumul e din ce în ce mai greu, bați la uși nedeschise ce parcǎ-s înțepenite-n ziduri, dar sufletul tǎu cautǎ bucuria, așezandu-se în locul ce-l simte al sǎu…și totuși…parcǎ nicǎieri nu  e acasǎ. Acasǎ este acolo… acolo unde tu te duci cel mai rar, în inima ta care se fericește de tot frumosul universului.

Ești OM,  ești parte din tot ceea ce este, ești creație divinǎ, ba mai mult, ești om-divinitate, co-creator care trebuie doar sǎ-și de-a voie sǎ trǎiascǎ bucuria, sǎ vadǎ iubirea nemarginitǎ din el, sǎ se elibereze din propria închisoare a sufletului oboist sǎ se mai teamǎ din lipsǎ de Dumnezeu…pentru cǎ Dumnezeu este IUBIRE.

“Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la cea ce ne lipsește.” Arthur Shopenhauer

Cu iubire,

Alina

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cum te bucuri de ce ai și de ce faci?

  1. cristina spune:

    Da, Alina! Trebuie sa ne bucuram de fiecare lucru „marunt”. trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa! trebnuie sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca am mai prins o zi… Sa ne bucuram ca intalnim oameni, lucruri, peisaje… Intr-un cuvant, sa ne bucuram ca traim! Sa ne bucuram de viata. din pacate, ziua a devenit un stereotip pentru foarte multi dintre noi. Servici, casa, mancare, cumparaturi< cumparaturi, mancare, casa, servici! Iar viata devine searbada. Vor realiza abia cand va fi prea tarziu, cat de mult au pierdut pierzandu-se in "nimicuri". Lumea a uitat sa priveasca o floare, sa o miroase. Lumea a uitat sa priveasca natura, a uitat sa priveasca spre celalalt, neconditionat. Pacat! Ei nu mai au timp sa-si dea seama ca, totusi, exista 4 anotimpuri! Nu doua! OCULOS HABENT ET NON VIDENT, spune un proverb latin. Poate ca tu, prin frumusetea sufleteasca, vei reusi sa-i constientizezi si sa le insufli dragoste, speranta, bucurie! LA VITA E BELLA!

  2. Diana Elena spune:

    Există acea vorbă „omul nu e niciodată mulțumit cu ce are.” Și e păcat, pentru că exact cum ai spus și tu, trebuie să ne bucurăm de lucrurile simple și mai ales spirituale, pentru că în final ele ne aduc fericire. Lucrurile materiale vin și se duc apoi vin altele și tot așa..Oamenii se încarcă prea mult cu stres și griji uitând astfel de aspectele cu adevărat importante și frumoase din viață. Oricum tu ai scris acest lucru mai în detaliu și mai poetic🙂 „Poeată” de mică de când te știu, din clasa a 5a😀

    • alinahristea spune:

      Intr-adevar, Diana! Iar vis-a-vis de „poeta”, tocmai de aceea m-am apucat de scris,. pentru ca nu ma simteam bine in domeniul economic „ales” si facand o analogie, am revenit aici. :*

  3. Romica spune:

    Multumesc lui Dumnezeu ca existi si ca ma pot bucura de daruirea ta !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s