Povestea copilariei tale

Copiii  pana la aproximativ 7 ani sunt intr-o armonie naturala a sufletului si o frecventa mai joasa a creierului, ei sunt burete nu perete, pentru ei totul este posibil asa cum se spune,  nu se indoiesc de puterea interioara, ei stiu intuitiv ca sunt cocreatorii propriei vieti.

Tu ce stiai ca esti cand erai copil, cand erai in forma ta perfecta? Ce iti doreai sa devii: politist, balerina, avocat, scriitor, muzician, etc.? Iti doreai sa te faci MARE, asa e? Si ce s-a intamplat intre timp?

Ce ti s-a spus ca vei deveni? Hai sa-ti spun eu ce mi se spunea! Cei mari au inceput sa-mi arate ce este viata, sa prezinte realitatea (lor). Asa ca mi se spunea  ca sunt un copil nestiutor si naiv care inca nu stie ce este viata, ca am multe de invatat, mai ales cat este de greu sa traiesti in societate, cat de mult trebuie sa muncesc si cat de tare trebuie sa cred intr-o meserie care sa-mi ofere un “serviciu stabil”. Mi se mai spunea ca daca nu sunt buna la matematica o sa fiu considerata un copil prost si ca doar cei speciali pot atinge ce-si doresc, restul, doar ce li se spune.

copil_dcda28bd03

Cine ti-a zis ca nu poti? Emisiunea mamei preferata? Stirile de la ora cinci? Ziarul de scandal? Mama, tata, prietenii?
Dar ei au ceea ce iti doresti tu? Cunosc termenii problemei de aproape? Simt scanteia ce o simti tu?
Cere pictorului sa-ti arate culorile cerului, intreaba poetul despre impletirea cuvintelor, lasa muzicianul sa-ti descrie sunetul privighetorilor, ia aminte de la cei care au cazut si s-au ridicat, au pasit si au atins ce si-au dorit!
Vorba proverbului „un meserias prost arunca vina pe scule”!

Vine o vreme cand devine datoria noastra sa ne educam parintii, iar munca e si mai grea daca actionam preluand credintele lor, ei sunt deja formati, acum puterea exemplului propriu ne va aduce rezultate. Insa inainte de toate, pentru a avea puterea de a ne urma calea interioara fara a asculta influente exterioare, e nevoie de acceptare. Accepta ca parintii tai au crescut in alt mediu, ca au primit alte lectii de la viata, ca merg pe alt drum decat al tau, ca vad din alt unghi si e imposibil sa vedeti la fel, insa fii sigur ca ei sunt perfecti exact asa cum sunt, fac tot ce pot, cu ceea ce au, acolo unde sunt, in clipa in care sunt. Tu de ei asa cum sunt ai nevoie, acelea sunt lectiile de care ai nevoie, ei sunt primul tau mare invatator. Asa ca in loc sa-i judeci si sa le reprosezi ca nu te inteleg, asculta-ti vocea interioara, accepta-i cu iubire!

Cand alegi sa mergi pe calea ta, pur si simplu atragi tot ce ai nevoie, toate resursele, toate energiile, totul incepe sa se clarifice, sa se armonizeze, sa iasa din ceata.

Adevaratul tau sine nu-ti va spune niciodata sa renunti ca nu poti, are nevoie doar de ascultare. Vocea aia interioara care-ti spune ca-i imposibil nu-i cu adevarat a ta!

Ai rabdare si asteapta-ti miracolele! Daca le chemi, asteapta-le sa vina, nu le intoarce in Univers cu indoiala si teama, asteapta-le cu deschidere, ca vor veni!

Fiecare dintre cei cu care ne intalnim zilnic (prieteni, rude, cunostinte, oameni cu care interactionam) are cate o parte din noi. Repet des si inca o mai spun: Toti ceilalti ne sunt oglinda!

Desi de multe ori ni se intampla sa ne simtim singuri si nefericiti, neputiinciosi si neindreptatiti, NU ESTE ASA. Suntem MINUNATI, suntem tot ceea ce este frumos si viu, suntem VIATA.

E ok sa traim si sentimente de vibratie joasa, suntem firi emotionale, alunecoase, ele poarta in spate noi invataturi, o picatura de noua constientizare, dar sa nu ne identificam cu ele, sunt trecatoare, tocmai pentru a ne arata portita spre noi orizonturi, pentru a ne invata ceva nou, insa natura noastra este FERICIREA, IUBIREA……

Asa cum zicea cineva, nu mai stiu cine, “viata nu este despre noroc, viata este despre alegeri”!

Ramai solidar raspunzator fata de tine!
Constientizarea fiintei proprii ne ajuta sa lucram zi de zi, sa construim si sa zidim zi de zi casa sufletului nostru. E important sa privim in centrul inimii noastre si sa vedem care ne sunt adevaratele necesitati, sa ne imbratisam cu iubire si sa actionam cu determinare!
Da sens existentei tale, nu accepta sa fii doar inca unul care a trecut pe acolo, pentru ca tu ai un dar, iar lumea are nevoie sa primeasca darul tau! Eu, prietene drag, am nevoie de talentul tau, am nevoie de puterea ta interioara, am nevoie de omul minunat din tine!

Nu astepta sa apara minunea, minunea esti tu!

Cu iubire,

Alina

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Povestea copilariei tale

  1. medics999 spune:

    Foarte inspirational, merita citit!😀 tin minte ca un vecin de-al nostru voia sa se faca ‘Politist adevarat’, sa nu-si vanda moralurile :)) Acum chiar ma gandesca ce l-a facut sa spuna la aproximativ 5 ani cred😕

    • alinahristea spune:

      ;))) Da, cu totii ne doream sa devenim „adevar”, inainte de a intra in „duhul lumii”. Vestea buna este ca toata puterea a ramas in noi, de acum ne ramane sa o folosim! Ma bucur ca te-a inspirat!

      • alinahristea spune:

        Delia, draga mea, abia acum am vazut numele tau intreg! Ma bucur tare mult sa vad ca parcurgi blogul meu. Te pup!

  2. alina haraga spune:

    Foarte frumos articolul..tin minte ca vroiam sa devin model, actrita, cantareata.. astea pana cand mama a inceput sa zica ca-l face pe frate-miu medic..apoi(dorintele au ramas aceleasi, doar ca..) am inceput sa zic ca ma fac avocata..:)) Trebuia sa fiu la inaltime!😛

    • alinahristea spune:

      Super…esti la inaltime, acum ne ramane sa dam mai incet vocile exterioare si sa o ascultam pe a noastra! >:D<

  3. Mi-au trebuit 10 ani de suferinte pana sa inteleg ca viata cu „nu poti”, „nu ai voie” etc, nu este Viata mea, ci viata impusa de cei din jur, o viata traita din perspectiva exteriorului. Da, familia mea imi doreste binele si stiu ca vor face tot ce pot pentru asta, dar binele lor ramane a lor, nu si al meu. Cu toate astea, nu am sa-i acuz niciodata ca nu ma inteles, ca nu vor sa ma ajute sau ca nu isi doresc sa ma vada fericita.

    Ei nu stiu care este binele meu superior, dar schimbarea de atitudine este vizibila, o simt cu totii si chiar le place. Nu ma mai vad suparata, imbufnata, incruntata. Ba chiar rad cu lacrimi, imi spun parerea de fiecare data cu responsabilitate si sinceritate, iar discutiile cu mama, in genearal, sunt productive si mature (cred ca se mira in sinea ei). Nu prea inteleg cum de mi-am schimbat atitudinea, cred ca se intreaba care este motivul acestei schimbari.

    Nu o inteleg, dar o accepta!🙂

  4. noika2002 spune:

    Când ești mic, ai marea tendința să fii foarte ușor influențat de modelele ce le vedem în jurul nostru.
    Dau exemple concrete:
    Nadia Comăneci – ce fetiță nu-și dorea sa ajungă ca ea? Îmi amintesc de sora mea cât de bine executa anumite exerciții de gimnastică, dar iată că timpul și evoluția și-au pus amprenta.
    Alt exemplu, ce băiețel nu dorea sa ajunga ca Gică Hagi, idolul tuturor fotbaliștilor în devenire? Chiar și eu mă pot lăuda că jucam excelent fotbal, avand participari la diferite campionate cu echipa școlii.😉
    Însă odată cu trecerea timpului și a înaintării în vârstă, începem să vedem viața cu alți ochi și să cântărim mai bine totul. E foarte importanta ca avem libertate deplina în alegere. Vedem tot felul de exemple în ziua de azi pe toate canalele media, dar oare toate sunt modele constructive pentru fiecare?
    „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap. 6, v. 12)

    • alinahristea spune:

      Asa este noika2002, tocmai asta am subliniat, ca ne plac anumite activitati, le simtim, le traim, dar cel mai mult ascultam influentele iexterioare. Insa vine o varsta in care incepi sa ai discernamant si sa-ti dai seama ce-ti placea si cu nu cu adevarat. Copiii au un foarte bun simt al aptitudinilor, asa incat ei devin imitatorii unor lucruri care ori rezoneaza cu ei, ori le aduce un confort afectiv (primeste dragoste mai multa de la parinti, note mai mari, bomboane etc). Insa rememorand, ne dam seama ca avem poate si azi dorinte din copilarie care nu ne dau pace, pentru ca sunt propriile noastre valori, care se razvratesc, isi cer locul. Excelent a spus Sf. Apostol Pavel si foarte bine l-ai potrivit tu acestei teme. Multumesc!

      • noika2002 spune:

        În concluzie, totul depinde de noi în tot ceea ce ne propunem, de forțele noastre și poate și de puțin ajutor exterior.

      • alinahristea spune:

        Asa este, depinde de capacitatea noastra de a ne conecta la Sursa, pentru ca suntem fiinte divine, suntem creati cu daruri proprii, avem liber arbitru, nu motorase de imitare!

      • noika2002 spune:

        Ființe divine e prea mult spus. Ființe umane care am fost creați după asemănarea lui Dumnezeu și care tindem spre desăvârșire: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” Mt. 5,48

      • alinahristea spune:

        Eu consider ca suntem om-divinitate, credinta este una, religia este alta! Iubesc invataturile crestine, insa unele sunt prea luate mot-a-mot, punctul meu de vedere. Dumnezeu ne-a creat ca sa ne continuam existenta, fiind conectati la El si sa parcurgem fiecare plan, fiecare lume, cu iubire si intelegere!

  5. Diana Elena spune:

    Daa, eu când eram mică voiam să devin multe, dar în același timp uram întrebarea cu „ ce vrei să devii când vei fi mare?”. Cred eu că eram destul de conștientă la vremea respectivă că toate se schimbă mult prea repede și mult prea des și nu am cum să știu ce va fi în viitor. Preferam să mă bucur de prezent. Încă eram copil, nu? ;)) Din fericire nu am avut părinți care să mă împingă de la spate sau să îmi impună ce trebuie să fac cu viața mea. Mi-au dat sfaturile lor părintești când luam o decizie dar atât. Îmi aduc aminte am scris acum vreo doi ani cred, despre veșnica întrebare despre viitor : http://dyana459.blogspot.co.uk/2011/03/cand-voi-fi-mare.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s