„Inainte sa iti fie bine, o sa iti fie mai rau”

Majoritatea oamenilor nu isi doresc sinceritatea la sange si onestitatea, ci isi doresc avantajele si puterea acestora.

De aici vezi treceri din astea exagerate de la etaz la drama, aruncaturi emotionale si dependenta de ceea ce primesc si vaneazai in jur.

Ii vezi cand trebuie sa dea ceva pentru asta (si nu ma refer la ceva fizic), sa treaca prin procese, sa stea cu ei insisi, sa fie chiar mai rau pozitionati decat inainte, etc. Acolo „brusc” isi dau seama ca „s-au inselat”.

Contrabanda de felul acesta va avea mereu in jur tensiune, esec si/sau validare de moment pe spatele confuziei sau intereselor celorlalti (si acestia cu ale lor, chiar pe directii mult mai umane) si daca umanitatea nu „pune botu'” se autodistrug in propriile drame si superioritati duse pana la nevroze.

Ei cred ca se descurca, insa nu stiu ceea ce Raluca zicea foarte bine odata: „inainte sa iti fie bine, o sa iti fie mai rau”.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Indoiala e cel mai puternic virus care poate infesta omenia. Increderea e cel mai puternic suport pentru imunitatea omeniei.

 
Nu intamplator, in cele mai fructoase perioade ale vietii tale, se intampla sa ti se iveasca provocari dintre cele mai complexe. Sa fii pus in contexte noi, mai intense, cu multe nuante de observat, afectiuni, intamplari asa zise nefericite care iti solicita mai multe resurse interioare decat de obicei.
Tentatia deznadejdii si a rezistentei impotriva vietii e mare, caci omul crede ca viata lui e o vara continua si considera ca nu merita decat momete roz fara a face nimic. Fericirea nu inseamna sa iti fie mereu bine si caldut, ci inseamna stabilitate interioara, fara disperari, fara a intra in jocul gandurilor de nefericire si osanda, ci luand viata ca atare, cu toate emotiile care vin si te clatina (lasandu te in clatinare).
Acum, cand tot in exterior te sustine, ca am plecat de la ideea perioadelor in care iti culegi roadele, esti mai pregatit sa duci noile dezechilibre menite sa reechilibreze. Asa se explica momentele acelea cand, pe fondul vietii implinite, dai de provocari la care nu te asteptai si nu stii de unde vin.

Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Amenintarea reprezentata de continutul relational pentru intregul sistem actual

Omul viu, oricat ar fi de hipnotizat de mic si oricata influenta sociala, religioasa, juridica ar fi in jurul lui, la un moment dat se poate tine singur pe picioare si odata ce vede cel putin in ceata viata asa cum e ea, e mai greu de controlat…si din ce in ce mai greu.

Am avut o discutie foarte interesanta de altfel, printr-un spatiu al online-ului, pe care o voi expune si aici:

Intrebarea lui: Uite, imi da prin minte sa va ruinez tihna de week-end cu o intrebare. De milenii – pot spune – suntem educati in spiritul monogamiei. Cultural: poezie, proza, ode, teatru…etc…etc; Religios: prin refuzul Bisericii de a performa taina casatoriei cu mai multi soti/sotii; Legal: prin incriminarea bigamiei. Cu toate aceste puternice influente in viata unei persoane echilibrate, marea majoritate (ca sa nu spun toti) avem relatii mai pe fata mai pe ascuns cu multipli parteneri. Acum vine intrebarea: cui credeti ca-i profita monogamia, de este impusa de atata amar de timp si cu atata strasnicie ?

Eu: Miza este extrem de mare. Gandeste-te de exemplu ce greu este de gestionat, la nivel macroeconomic, o situatie comuna ca cea a casatoriei intre cetatenti din state diferite, a sotului decedat care lasa pensie de urmas sau averi rudelor si asa mai departe. Casatoria este minimum de apropiere permis intre oameni, de sute de ani, pentru ca reprezinta nivelul minim de relatie, deloc amenintator pentru marile corporatii, usor de controlat, care permite continuitatea subjugarii si consumerismului. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

In momentul in care zici ca lasi de la tine ca totul sa fie bine iti dai acordul, tacit sau declarat, pentru neregula care cel mai probabil va duce la tensiuni, conflicte de interese personale, suferinte, etc.

Oricat de bun/victima/martir ai vrea sa pari in ochii celorlalti, in realitate iti convine si nu esti dispus sa iti asumi o responsabilitate…ti se pare prea greu si nu vrei sa faci fata.

Intr-o clipa de atentie si sinceritate, intr-un moment de pauza de la tot tumultul conflictual, stii clar ca nimic nu e bine si nu poate iesi bine de acolo.

Tot ceea ce treci cu vederea din teama de a nu suferi, iti va acutiza suferinta ulterioara. Nu poti ascunde nimic fata de viata.

Abordarea aceasta care aparent aduce rezolvare tine doar pana la urmatorul context in care va trebui sa-ti asumi o responsabilitate mai mare, de obicei….asta daca nu, din nou, „lasi de la tine”….oricum, „pacea” asta nu te tine mult.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Orgoliul nu este demnitate!

Confuzia care convine adesea sa fie facuta este scuza pe seama careia se speculeaza pentru ca cel ce o face sa pice in picioare.

Orgoliul inseamna lipsa de demnitate.

Orgoliul nu este fermitate!

Daca tinzi sa il mai confuzi cu fermitatea si incorutibilitatea interioara, afla ca orgoliul e una din slabiciunile cele mai mari care iti degradeaza discernamantul.

Fiecare simte diferenta in intimitatea lui sufleteasca.

Problema nu e ca intervine orgoliul. Problema e ca ii dai putere de decizie si vorbeste si actioneaza prin tine. Ce parte din tine validezi si ce transcezi, fara a respinge?

Ai de ales intre cel posedat de orgoliu si cel stapan de sine.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Problema primitului si a daruitului

As vrea sa ne fie clar ca cine nu primeste, nu daruieste. Oricat de poetic ar suna.

Cel caruia ii este greu sa dea ceva si constientizeaza asta, ajunge in cele din urma sa ofere, prin acte de vointa si sa o faca chiar cu usurinta. Apoi mai sunt cei „buni” care o fac pur si simplu, fara niciun fel de ratiune, naiv, indiferent daca e benefic sau nu…..insa cel mai greu observ ca e cu primitul.

La o privire atenta ai sa observi ca daca ti-e greu sa primesti, in realitate ai o atitudine inferioara fata de tine insuti si iti zici ca nu meriti. Tocmai de aceea ai nevoie sa dai. Nu dai celuilalt, ci o faci ca sa iti spui ca esti bun. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Unicitatea

Toti vor sa fie unici, dar prea putini isi pun problema cauzei unei astfel de dorinte.
Sa iti pui intrebarea, sesizand ca ceva e cam automat in atitudinea aceasta, deja te face unic.

De ce vrei sa fii unic?
Ce anume ai de castigat daca esti extraordinar?

Intr-o observare mai atenta ai sa observi ca vrei asta pentru ca te bazezi ca poti obtine ce vrei doar pretinzand (falsa incredere de sine, validari, atentie, control, etc).

Daca iti doresti sa fii unic, afla ca nu e nimic unic in asta. Toti vor sa fie speciali. Nimic nu e mai banal decat omul care se crede cel mai nu stiu cum si tine sa sublinieze asta in orice context. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Urmeaza-ti exemplul

Inainte de a pretinde ca esti un exemplu pentru ceilalti, priveste-te tu mai intai si vezi daca ai intr-adevar ceva de oferit din inauntru spre afara. Ceva stabil cu adevarat. Asigura-te ca ceea ce faci de fata cu altii se intampla si atunci cand nu te vede nimeni.

Cand spun ca nu te vede nimeni nu ma refer ca nu te vede nimeni fizic, ci atunci cand desi toti ar crede orice ai zice, tu sa fii sincer cu tine si sa iti fie fapta conforma cu intentia si continutul interior.

E adevarat ca puterea exemplului reprezinta cea mai buna forma de predare, insa e important de stiut ca noi in realitate comunicam pe stari interioare. Cu totii stim asta daca privim atent la viata noastra. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Care-i treaba cu „trofeul”?

Cineva zice intr-un comentariu ca femeia e un trofeu, ca barbatul are in adn sa cucereasca si ca asta il face sa se simta bine.

Ii multumesc pentru mingea la fileu ridicata si pentru ineptia ce stiu ca e un standard de gandire pe care si-l iau multi ca reper de referinta si ca scuza pt nerecunoasterea propriei nesimtiri care oricun nu aduce niciun beneficiu, ci doar degradare interioara, nemultumire, frustrare, victinizare, in niciun caz nu il ajuta pe barbat sa se simta bine, dupa cum zicea (si asta te face orice, dar sigur nu te face barbat)…oricum, adesea nici ei nu gandesc ce spun. Apoi adauga ca simplu fapt ca barbatului ii vine sa insele confirma natura lui de vanator, iar eu comentez asta cu placere:

In primul rand, nu doar la barbat apare „nevoia de a insela”. Ca vrei „sa inseli” nu are nicio legatura cu vanatoarea. Nevoia de a nu fi in separare cu un singur om nu are nimic rau de fond, e uman, ci modul in care alege fiecare sa o faca.

In realitate (se) INSEALA omul care isi reprima relatiile, atractiile, conexiunile cu cei cu care ar vrea. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Mesaj catre cei din generatia mea si de dupa noi

Am o anume incantare, incredere si totodata speranta ca noi, cei tineri, sustinuti inca de viata impotriva mofturilor si nerespectarii fata de aceasta. Inca nu ne-am calcat pe suflet atat de tare incat sa nu ma avem curajul spre vana si aspiratii oneste. Avem puterea si vointa de a ne asuma mai responsabil existenta. Increderea aceasta probabil imi vine din increderea in viata in general, insa mai stiu ca ne-am nascut intr-un moment in care, asa cum ziceam mai demult, omenirea are cancer. Nu avem ce ne plange, nu avem vreme si resurse de invinuiri, ci doar de luat viata ca atare si de facut atat cat putem, fara fortari, fara drame. Sunt de parere ca traim vremuri in care ne e mai simplu, dar simai greu deopotriva. Degradarea firescului e mare, dar si instrumentele, competentele, resursele ne stau mai la indemana. Continuarea

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu